Story, part I.

Mi-am inchis valiza. este pregatita pentru calatoria ce ma asteapta timp de patru luni de zile.<< Tricoul roz pentru zile negre, periuta de dinti, mp3-ul, pantaloni pufosi pentru zile ploiaose, hanoracul lui si nu in ultimul rand: rama turcoaz fara de care nu se puteam pleca! De ce asa de importanta? later ! Mama este suparata, nu a fost de acord cu plecarea mea inca de la inceput, tata in schimb este linistit pentru ca "escorta" este una de incredere.Drumul spre aeroport a fost infinit de lung, sau asa mi s-a parut. sunt extrem de nerabdatoare, entuziasmata- calatoria asta imi va schimba vara, poate chiar viata! Am preferat sa nu spun nimanui unde plec si cand si pentru cat timp, am spus doar ca plec! Veveritele s-au suparat, dar dupa ce ma voi instala, le voi trimite un mail, in care sa le explic tot- sper sa inteleaga. Este 19:01, avionul decoleaza la 20:05, zborul 1988 - destinatia : CEA MAI TARE VARA EVER, locatia avionul zboara undeva in vestul Europei, iar de acolo, renunt la avion si asa mi-e teama de acest zbor; mereu am sustinut ca transportul aerian nu-i pentru mine. Bagajele s-au rulat catre avion, noi ne indreptam catre locurile noastre. zborul va dura in jur de doua ore si ceva...sper ca domnul Dan sa-mi tina de urat, nu vreau sa ma pierd printre ganduri. ah, domnul Dan, este " escorta " de incredere a tatei. Nu, nu m-a lasat sa ma plictisesc deloc, mi-a vorbit despre familia dumnealui, cum ca ar avea doi copii, o fata si un baiat, cum ca baiatul se va insura la vara, pe 20 iunie si ca va sta cu mine doar pana atunci, dar in locul lui va venii altcineva la fel de incredere ca dansul, "sa nu-mi fac griji". Povestea de iubire dintre el si a sotia sa este una banala: S-au cunoscut la cererea parintilor si s-au indragostit! de fapt nu-i banal, e tocmai perfect. M-a intrebat daca am pe cineva, el ce parere are despre aceasta escapada a mea. I-am raspuns printr-un banal "asta este o intrebare pe care mi-o pun si eu" si apoi am lasat capul in jos, peste noi asternandu-se o oaza de liniste.Si-a dat seama ca in domeniul acesta devin sensibila si prefer sa nu vorbesc asa ca mi-a adresat o alta intrebare la care nu aveam un raspuns drept si direct : ce ma determinat sa fac acest pas? daca cred ca voi rezista acolo? ...nu m-am gandit profund la aceste lucruri, pur si simplu cand am zarit ocazia la care am visat atat timp,am luat totul ca atare fara sa ma gandesc la altceva decat la momentul acela. Au anuntat ca vom ateriza; de la aeroport auzisem ca ne va lua o masina pentru a petrece o noapte la hotel si a doua zi dis-de-dimineata sa pornim spre destinatia finala. Asa si a fost- de acum inainte pentru a fi inteleasa numai pot vorbi romaneste, "parlez-vous francaise, mes cheres?" M-as fi descurcat si in engleza dar prefer franceza, est tres sexiii ! :D Era mai frig ca in Romania sau poate mi se parea, dar nu ma puteam plange. Hotelul, cred ca unul dintre cele mai bune de pe aici, m-a introdus si mai "adanc" in situatie : culorile lui sunt alb-bleo si turcoaz, iar camera are vedere la mare.Am urcat sus, mi-ai turnat un pahar de vin si am iesit pe balcon, sunetul valurilor ce se sparg la mal si briza marii imi amintesc de el..cat de fericiti eram, cat de fericita m-a facut! Am sa-i multumesc toata viata pentru asta...nu i-am spus asta niciodata, poate voi avea ocazia. Mi-e dor de el...nu l-am mai vazut de o luna si 5- 6 zile, am vorbit doar prin mail-uri si cam atat..cat imi lipsesc sms-urile zilnice, alea de dimi sau alea din noapte- perv,numai eu stiu cat de greu mi-a fost in tot acest timp. Marea mi-e martora, ea mi-a fost umarul pe care am plans cand simteam ca totul se prabuseste, marea ne-a legat, ea si pasarica aia pe care o trimiteam noi, de la unul la altu. Ma copleseste numai gandul la el si tocmai de-ia ma hotaresc sa ma pun in pat si sa merg in lumea viselor, acolo unde el este langa mine, a fost langa mine in toate cele 36 de nopti, in fiecare din ele daruindu-mi momente perfecte. absolut perfecte, cu riscul unui pleonasm. asta si paharul de vin gol. Sarutul lui...fiori pe sira spinari ma trec, privirea lui, ma pierd deja..... "Nu vreau s pleci!Nu face asta, nu voi rezista fra tine!" ..Ah! ce vis! M-am trezit groaznic de obosita , cu toate ca adormisem la o ora acceptabila (probabil din cauza zborului, a "noului" pat si a emotiilor ce le voi traii in ziua ce urmeaza). Am tras draperia.Soarele stralucea puternic,chiar daca dupA agitatia de afara este o ora matinala.Dusul a fost mai rece ca niciodata, pofta de mancare nu exista, fluturasi din stomac bateau din aripile lor gingase precum elicea unui elicopter. Suna Telefonul, era domnul Dan, se intreba daca m-am trezit pentru a lua micul de jun impreuna, ca apoi sa pornit la drum. Am coborat jos, la masa, din bun simt, pentru ca de mancat nu se punea problema.Am baut o cafea negra, NO SUCAR,cu noduri..iar fiecare inghititura era precum o ghilotina cand ajungea jos. Domnul Dan presupunea ca nu ma simt bine dar nu indrazneste sa ma intrebe mai mult decat daca am dormit bine, pentru ca apoi in privirea sa citesc o oarecare nelamurire, un semn de intrebare chiar si dupa ce i-am raspuns ca am dormit foarte bine. S-a ridicat brusc de la masa, la primirea unui SMS, s-a rastit la mine, spunandu-mi ca ne asteapta o masina in fata hotelului, sa ma grabesc sa-mi iau bagajul din camera si sa cobor numai de-cat.E ciudat!Pana si el este emotionat, iar starea mea se accentueaza.Coborarea cu liftul.. cele 10 etaje a durat o vesnicie, iar drumul cu masina a fost teribil pentru ca in a 13-a curba era sa ne rasturnam. Am ajuns pe ponton. Mi-am imaginat acest moment din prima secunda in care am aflat ca voi venii aici. Imi imaginam o zii ploioasa, picaturile de ploaie sarutau cu mult foc pielea mea si asfaltul incins; o zii calduroasa, in care pana si asfaltul se topeste in fata soarelui, iar marea dogoraste plictisita,DAR acum sunt aici si ..nimic nu se mai leaga. Am urcat sus, iar domnul Dan a ordonat unui baiat sa-mi duca bagajul in camera, iar pe mine m-a rugat sa-l insotesc sa ma prezinte tuturor, pentru ca trebuie sa lamureasca inca de la inceput anumite "choises". Intr-o camera, destul de mare, la un etaj mai sus, vreo 10 mese, la fiecare masa cam cate 8 barbati, iar dupa tejghea 2 fete si o batrana, banuiesc eu dupa hainele ce le poarta ca ele se ocupa de bucatarie. Cand am intrat, s-au ridicat in picioare ,din respect pentru domnul Dan, el i-a salutat si m-a indrumat catre o masa la care statea un batran cu barba lunga si sura, era grec, dupa ochii mari si buzele carnoase.
( VA CONTINUA :D )