Story, part I.

Mi-am inchis valiza. este pregatita pentru calatoria ce ma asteapta timp de patru luni de zile.<< Tricoul roz pentru zile negre, periuta de dinti, mp3-ul, pantaloni pufosi pentru zile ploiaose, hanoracul lui si nu in ultimul rand: rama turcoaz fara de care nu se puteam pleca! De ce asa de importanta? later ! Mama este suparata, nu a fost de acord cu plecarea mea inca de la inceput, tata in schimb este linistit pentru ca "escorta" este una de incredere.Drumul spre aeroport a fost infinit de lung, sau asa mi s-a parut. sunt extrem de nerabdatoare, entuziasmata- calatoria asta imi va schimba vara, poate chiar viata! Am preferat sa nu spun nimanui unde plec si cand si pentru cat timp, am spus doar ca plec! Veveritele s-au suparat, dar dupa ce ma voi instala, le voi trimite un mail, in care sa le explic tot- sper sa inteleaga. Este 19:01, avionul decoleaza la 20:05, zborul 1988 - destinatia : CEA MAI TARE VARA EVER, locatia avionul zboara undeva in vestul Europei, iar de acolo, renunt la avion si asa mi-e teama de acest zbor; mereu am sustinut ca transportul aerian nu-i pentru mine. Bagajele s-au rulat catre avion, noi ne indreptam catre locurile noastre. zborul va dura in jur de doua ore si ceva...sper ca domnul Dan sa-mi tina de urat, nu vreau sa ma pierd printre ganduri. ah, domnul Dan, este " escorta " de incredere a tatei. Nu, nu m-a lasat sa ma plictisesc deloc, mi-a vorbit despre familia dumnealui, cum ca ar avea doi copii, o fata si un baiat, cum ca baiatul se va insura la vara, pe 20 iunie si ca va sta cu mine doar pana atunci, dar in locul lui va venii altcineva la fel de incredere ca dansul, "sa nu-mi fac griji". Povestea de iubire dintre el si a sotia sa este una banala: S-au cunoscut la cererea parintilor si s-au indragostit! de fapt nu-i banal, e tocmai perfect. M-a intrebat daca am pe cineva, el ce parere are despre aceasta escapada a mea. I-am raspuns printr-un banal "asta este o intrebare pe care mi-o pun si eu" si apoi am lasat capul in jos, peste noi asternandu-se o oaza de liniste.Si-a dat seama ca in domeniul acesta devin sensibila si prefer sa nu vorbesc asa ca mi-a adresat o alta intrebare la care nu aveam un raspuns drept si direct : ce ma determinat sa fac acest pas? daca cred ca voi rezista acolo? ...nu m-am gandit profund la aceste lucruri, pur si simplu cand am zarit ocazia la care am visat atat timp,am luat totul ca atare fara sa ma gandesc la altceva decat la momentul acela. Au anuntat ca vom ateriza; de la aeroport auzisem ca ne va lua o masina pentru a petrece o noapte la hotel si a doua zi dis-de-dimineata sa pornim spre destinatia finala. Asa si a fost- de acum inainte pentru a fi inteleasa numai pot vorbi romaneste, "parlez-vous francaise, mes cheres?" M-as fi descurcat si in engleza dar prefer franceza, est tres sexiii ! :D Era mai frig ca in Romania sau poate mi se parea, dar nu ma puteam plange. Hotelul, cred ca unul dintre cele mai bune de pe aici, m-a introdus si mai "adanc" in situatie : culorile lui sunt alb-bleo si turcoaz, iar camera are vedere la mare.Am urcat sus, mi-ai turnat un pahar de vin si am iesit pe balcon, sunetul valurilor ce se sparg la mal si briza marii imi amintesc de el..cat de fericiti eram, cat de fericita m-a facut! Am sa-i multumesc toata viata pentru asta...nu i-am spus asta niciodata, poate voi avea ocazia. Mi-e dor de el...nu l-am mai vazut de o luna si 5- 6 zile, am vorbit doar prin mail-uri si cam atat..cat imi lipsesc sms-urile zilnice, alea de dimi sau alea din noapte- perv,numai eu stiu cat de greu mi-a fost in tot acest timp. Marea mi-e martora, ea mi-a fost umarul pe care am plans cand simteam ca totul se prabuseste, marea ne-a legat, ea si pasarica aia pe care o trimiteam noi, de la unul la altu. Ma copleseste numai gandul la el si tocmai de-ia ma hotaresc sa ma pun in pat si sa merg in lumea viselor, acolo unde el este langa mine, a fost langa mine in toate cele 36 de nopti, in fiecare din ele daruindu-mi momente perfecte. absolut perfecte, cu riscul unui pleonasm. asta si paharul de vin gol. Sarutul lui...fiori pe sira spinari ma trec, privirea lui, ma pierd deja..... "Nu vreau s pleci!Nu face asta, nu voi rezista fra tine!" ..Ah! ce vis! M-am trezit groaznic de obosita , cu toate ca adormisem la o ora acceptabila (probabil din cauza zborului, a "noului" pat si a emotiilor ce le voi traii in ziua ce urmeaza). Am tras draperia.Soarele stralucea puternic,chiar daca dupA agitatia de afara este o ora matinala.Dusul a fost mai rece ca niciodata, pofta de mancare nu exista, fluturasi din stomac bateau din aripile lor gingase precum elicea unui elicopter. Suna Telefonul, era domnul Dan, se intreba daca m-am trezit pentru a lua micul de jun impreuna, ca apoi sa pornit la drum. Am coborat jos, la masa, din bun simt, pentru ca de mancat nu se punea problema.Am baut o cafea negra, NO SUCAR,cu noduri..iar fiecare inghititura era precum o ghilotina cand ajungea jos. Domnul Dan presupunea ca nu ma simt bine dar nu indrazneste sa ma intrebe mai mult decat daca am dormit bine, pentru ca apoi in privirea sa citesc o oarecare nelamurire, un semn de intrebare chiar si dupa ce i-am raspuns ca am dormit foarte bine. S-a ridicat brusc de la masa, la primirea unui SMS, s-a rastit la mine, spunandu-mi ca ne asteapta o masina in fata hotelului, sa ma grabesc sa-mi iau bagajul din camera si sa cobor numai de-cat.E ciudat!Pana si el este emotionat, iar starea mea se accentueaza.Coborarea cu liftul.. cele 10 etaje a durat o vesnicie, iar drumul cu masina a fost teribil pentru ca in a 13-a curba era sa ne rasturnam. Am ajuns pe ponton. Mi-am imaginat acest moment din prima secunda in care am aflat ca voi venii aici. Imi imaginam o zii ploioasa, picaturile de ploaie sarutau cu mult foc pielea mea si asfaltul incins; o zii calduroasa, in care pana si asfaltul se topeste in fata soarelui, iar marea dogoraste plictisita,DAR acum sunt aici si ..nimic nu se mai leaga. Am urcat sus, iar domnul Dan a ordonat unui baiat sa-mi duca bagajul in camera, iar pe mine m-a rugat sa-l insotesc sa ma prezinte tuturor, pentru ca trebuie sa lamureasca inca de la inceput anumite "choises". Intr-o camera, destul de mare, la un etaj mai sus, vreo 10 mese, la fiecare masa cam cate 8 barbati, iar dupa tejghea 2 fete si o batrana, banuiesc eu dupa hainele ce le poarta ca ele se ocupa de bucatarie. Cand am intrat, s-au ridicat in picioare ,din respect pentru domnul Dan, el i-a salutat si m-a indrumat catre o masa la care statea un batran cu barba lunga si sura, era grec, dupa ochii mari si buzele carnoase.
( VA CONTINUA :D )

pentru suflet, din suflet *

Blestemata sa fie marea ca mi te-a luat de langa mine.. blestemata sa fie noaptea ce se lasa peste sufletul meu si mi te daruieste ....blestemat sa fie soarele ce rasare, nevoita fiind sa renunt la lumea visului, unde esti tu si sa pornesc intr-o noua zi, singura, eu cu mine, eu fara tine....Privesc poza din portofel, prima noastra poza...! Ce FERICITI eram... mai tii minte? Abordasem stilu office, fara sa vorbim, tu in camasa aia alba (sailor type), care-mi place mie mult si jeans iar` eu in camasa rosie si fusta ( bank type, cea cu talie inalta). Am fost atractia serii chiar daca nu ne-am ridicat de jos, am criticat fiecare gest al fiecaruia, eram EU , TU si restu lumii... Acum numai am nimic. Cum s-a naruit totul cand ai plecat...cum mi-ai luat tot cand ai plecat...mai luat cu tine! sufletul, zambetul, rasuflarea...mi-ai luat tot ! Ai lasat in urma ta, un om ce respira doar ptr ca asa este firesc. Vreau sa vii inapoi! Esti departe... departe de mine ! Cat iubeam noi doi marea, obijnuiam sa spunem ca ne este dumnezeu, ea unindu-ne, sub privirea ei protectoare iubirea noastra crescand si acum mi te-a luat ! o URASC! ea nu vede ca ma topesc de dorul tau, ca nu pot fara tine ? Uneori merg in locul in care prima oara ne-am vazut...e al naibi de greu, nu stiu cat voi mai rezista.

2 * always & forever.

" am facut primul pas... e randul tau :* " [ :( ] 

supernatural*

 

 merita...si nu doar pentru actor :D

Mihaela Radulescu - Niste raspunsuri…

3 zile, studiu despre tine

"Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau. 
Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.
Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…
(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)
cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine… 
Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…
Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…
Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…
Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…
Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…
Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)
De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…
Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.
Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)
Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…
Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…
Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…
Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…
Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.
Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…
Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…
Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…
M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…
Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…
Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.
In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede"

Trebuie sa recunosc ca inainte sa vad articolul asta, nu o apreciam pe Mihaela, nu ma interesa persoana ei, era doar TIPA aia cu care se cearta A. Banica-Marin si cea care umbla cu Dani Otil. FEMEIA asta e prea smechera. M-a cuceruit prin articolul asta si promit c-o sa`i cumpar cartea si chiar o voi citii.

iti mai aduci aminte ?

Ai uitat ? N-ai cum... A fost perfect, cu riscu de a comite o greseala spun : prea perfect ! Nu stiu tu, dar eu imi amintesc fiecare secunda ! Ne-am intalnit dis-de-dimi`, cu in singur gand : AZI, nu am chef azi de :  mic-de-jun obosit( oua ochi si paine prajita), munca( orice`fel de efort : fizic sau psihologic), parinti sacaitori, vecini care vor: ORE DE LINISTE ( ca si cum le-a cumparat ma-sa blocu si tu n-ai nici un cuvant de spus ! fix **** = mii de scuze=), curve(alias prieteni falsi), aglomeratia din microbuz si mirosul specific sau mai rau maneau aia veche de pe timpu` cand L.A. ( toata lumea ii stie, sunt constanteni de-ia nostri) cantau melodia aia cu " ochii tai mi-amintesc cat de mult de iubeam  bla bla bla", no comment- amintiri din copilarie :D , de chelnerii aia obositi care mai bine i-ai bate cu biciu la capatul careia sa atarne o greutate exagerata, decat sa te serveasca, ca si cum ai sta acolo si ai bea si ai manca pe bani lor, de baba aia nenorocita care vine la plaja si face topless,chiar daca ii atarna pana la genuchi si este extrem de scarboasa,iar daca te vede pe tine, " fata tanara" ca faci acelasi lucru ca ea- esti lipsita de bun simt, de pitzipoancele ce vin la plaja ca sa-si faca poze, ca de bronzat, sunt tot timpul anului, traiasca solaru! bun venit, cancerului de piele!, de cocalari care se inchinuie din rasputeri sa te agate cu replici de doi lei` - pisi , tu trebuie sa pui botu, cand el vine si te intreaba cu un aer de MACHO daca vrei sa te dea cu crema 8-) de parca tu te-ai lasa atinsa de un.. sa-i zic necunoscut, TU- "fata la casa ta" si chiar daca n-ai fi, tot nu ai accepta, de ambalajele de pe plaja sau din apa, de telefoanele ce suna incontinuu de parca s-ar termina lumea !Noi am horatat sa facem o zi fara toate astea si ne-a iesit ! Am venit perpedu pana la locul stabilit ptr a evita, unele lucruri enumerate mai sus. Acolo, eram de-ai nostri, persoane goale si cand zic goale nu ma refer la faptul ca eram dezbracati sau ca eram lipsiti de sentimente, iubim maxim. MAXIM am spus ! ci la faptul ca nu aveam nimic de ascuns, ne cunosteam ca propriile palme si nimic nu avea cum sa ne strice planul. Hotarasem sa mergem pentru inceput la plaja, undeva departe de haosu` ce se creea in statiune, si am mers la un capat al acesteia, pe jos; noi, sticlele de Cola si fumul de tigare, ignorand tot ce se petrece-n jurul nostru. Chiar daca nu era acelasi "lux" ca in statiune, nisipul zdrenturos se imbina perfect cu apa marii limpede, racoroasa si razele calde de dimi.( ultravioletele de dimi sunt cele mai bune ptr BRONZ :x ). Se stie, ajunsi acolo,ritualul : dezbracarea si in apa- balaceala pana la infinit( adica pana te lua frigu` de-ti clantaneau dintii-n gura sau ti se faceau buricele degetelor mai rau ca lu mamaia, aia care sta la et.1, o stie toata lumea ). Iesiti din apa, ca niste persoane civilizate, ne bateam pe prosoape, ca doh` se mai trezea cate unu ca vine la plaja fara prosop, tipic lor ! ( de-ia ii iubim)  ne trantim pe jos, pana avem nisip si`n adancul...urechilor, situatie in care intram iar in apa, iar ciclul acesta continua pana cand ne plictisim. Mai stii cand am intrat a doua oara-n apa? Eu nu stiam sa inot(nici acum nu stiu) si ma bazam pe ajutorul lor si eram sa-i inec pe amandoi si sa ma inec si eu, am jurat ca numai merg la adancimea aceea fara : colac,minge,festa de salvare, saltea,umerasi- si astea puse in acelasi timp! puteam sa mor ! ratam restu verii, oh nu! Dupa atata efort si soare, terminarea sticlelor de suc/apa ne-a determinat sa renuntam la ideea de plaja si am pornit in cautarea unei local, in care se poate manca si bea fara nici o complicatie enumerata mai sus. SHOC ! nu am gasit, asa ca ne-am luat: placinte dobrogene, strudel cu mere, painici cu susan, suc cu gheata si am pronit in cautarea unui loc linistit, lipsit de populatie "distrugatoare de buna stare" ! :D Ne-am oprit la lac, locul ala il stiam din-nainte de ziua aia, e locul in care m-as intoarce oricand iar la plecare o lacrima ar aluneca pe obrazul meu, dar asta e alta poveste.  e perfect, peisajul e mirific, atmosfera... de pescuit- dar e linistit si relaxant, exact ce ne trebuia noua. Salcia sub care am gasit "peticul" de umbra dupa care pofteam toti , va fi mereu slavita de fiecare dintre noi. Nu pot sa astern aici tot ce am simtit atunci- se oprise timpul, de fapt trecea fara sa ne dam noi seama. Daca iti aduci aminte, la un moment dat cazusem toti pe ganduri : si acum vad privirile acelea pierdute si ratacite ce priveau spre nimic dar care spuneau atatea lucruri...[...]

? who i am ?

Inna * 

- de fapt Alina - Adriana.  

-18 ( visand inca la 17) .

- respirand aerul de la mare, in curind cel " capitalist"

- fan` inrait al soarelui si al marii, al cerului albastru si norilor pufosiii, al bebelusilor si al ciocolatei elvetiene, al ochilor albastri si al culoarei rosu.

STOP.daca -mi mai amintesc cva,  re-editez.